Articol creat in colaborare cu 
Dacă o firmă importă din afara Uniunii Europene produse vizate de CBAM, obligațiile nu se opresc la vamă, factură și documentele obișnuite de transport. Compania trebuie să verifice dacă bunurile se află în categoriile reglementate, să urmărească volumele importate, să obțină date despre emisiile încorporate și, atunci când este cazul, să îndeplinească obligațiile de declarare și de achiziție a certificatelor CBAM.
CBAM este mecanismul prin care Uniunea Europeană urmărește ca anumite produse importate să reflecte costul emisiilor de carbon generate la producție. Din 1 ianuarie 2026, mecanismul a intrat în etapa definitivă, iar importatorii europeni de produse vizate trebuie să acorde mai multă atenție autorizării, datelor tehnice și obligațiilor financiare asociate importurilor.
Verificarea produselor importate
Prima obligație a firmei este să stabilească dacă produsele aduse din afara Uniunii Europene intră în sfera CBAM. Mecanismul nu se aplică tuturor importurilor, ci unor categorii considerate intensive din punct de vedere al emisiilor.
În prezent, sunt vizate în special produse din următoarele domenii:
-
ciment;
-
fier și oțel;
-
aluminiu;
-
îngrășăminte;
-
hidrogen;
-
energie electrică.
Încadrarea nu se face după denumirea comercială folosită pe factură, ci după codurile vamale ale produselor. De aceea, o firmă trebuie să verifice codurile NC sau TARIC înainte de import, nu abia după ce marfa a ajuns în vamă. Unele produse semifabricate sau componente pot intra sub CBAM, chiar dacă în limbajul comercial sunt prezentate într-un mod mai general.
Această verificare este importantă mai ales pentru firmele care importă constant materiale, componente metalice, produse din aluminiu sau oțel, îngrășăminte ori bunuri folosite în producție. O încadrare greșită poate duce la întârzieri, documente suplimentare și dificultăți în relația cu autoritățile vamale.
Obținerea statutului de declarant CBAM autorizat
Pentru firmele care depășesc pragul anual aplicabil, una dintre obligațiile principale este obținerea statutului de declarant CBAM autorizat. Comisia Europeană precizează că importatorii din UE sau reprezentanții vamali indirecți care importă peste pragul unic de 50 de tone de bunuri CBAM trebuie să solicite acest statut.
În practică, firma trebuie să analizeze cantitățile importate și să vadă dacă se apropie de acest prag. Nu este suficientă verificarea unei singure comenzi, pentru că pragul se urmărește anual și poate fi depășit prin mai multe importuri succesive.
Pentru o firmă, această etapă presupune:
-
monitorizarea cantităților importate pe fiecare categorie de produs;
-
verificarea codurilor vamale folosite în declarațiile de import;
-
stabilirea persoanei sau echipei care gestionează obligațiile CBAM;
-
colaborarea cu brokerul vamal sau reprezentantul vamal;
-
pregătirea documentelor necesare pentru autorizare, atunci când pragul este depășit;
-
urmărirea modificărilor care pot apărea în activitatea de import.
În cazul hidrogenului și al energiei electrice, regulile pot fi diferite față de pragul general, motiv pentru care aceste importuri trebuie analizate separat.
Colectarea datelor despre emisiile încorporate
CBAM nu urmărește doar cantitatea de produse importate, ci și emisiile generate pentru fabricarea acestora. De aceea, importatorul are nevoie de date de la furnizori, producători sau alte părți din lanțul de aprovizionare.
Aceasta poate fi una dintre cele mai dificile obligații pentru firme, deoarece informațiile despre emisii nu se găsesc întotdeauna în documentele comerciale obișnuite. Factura, packing list-ul sau documentele de transport nu arată, de regulă, emisiile încorporate în produs.
Firma trebuie să solicite și să păstreze informații precum:
-
date despre producătorul bunurilor importate;
-
locul de producție și țara de origine;
-
cantitatea importată pentru fiecare cod de produs;
-
emisiile directe asociate procesului de fabricație;
-
emisiile indirecte, acolo unde metodologia aplicabilă le cere;
-
eventualul preț al carbonului plătit deja în țara de origine.
Dacă furnizorul nu poate transmite date clare, firma poate avea dificultăți la completarea declarațiilor și la estimarea costurilor viitoare. De aceea, cerințele CBAM ar trebui discutate înainte de semnarea contractelor comerciale sau înainte de lansarea comenzilor mari.
Depunerea declarației CBAM
Importatorii vizați trebuie să depună declarații CBAM pentru bunurile aflate în sfera mecanismului. Pentru importurile realizate în 2026, prima declarație CBAM trebuie depusă până la 30 septembrie 2027, împreună cu predarea certificatelor corespunzătoare, conform informațiilor publicate de Comisia Europeană pentru etapa definitivă.
Declarația nu trebuie pregătită în ultimul moment. Ea se bazează pe informații acumulate pe parcursul anului: importuri, coduri vamale, cantități, furnizori, emisii și documente justificative. Dacă firma nu păstrează aceste date organizat, completarea declarației poate deveni dificilă.
Pentru fiecare import relevant, este util să existe o evidență internă care să arate:
-
data importului;
-
codul vamal al produsului;
-
cantitatea introdusă în Uniunea Europeană;
-
furnizorul și producătorul, dacă sunt diferiți;
-
datele privind emisiile încorporate;
-
documentele care susțin informațiile declarate.
O evidență actualizată constant reduce riscul de omisiuni, dublări sau diferențe între datele vamale și cele folosite în declarația CBAM.
Achiziția și predarea certificatelor CBAM
În etapa definitivă, CBAM presupune și o componentă financiară. Firma trebuie să achiziționeze certificate CBAM corespunzătoare emisiilor încorporate în produsele importate. Prețul certificatelor este legat de sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii, astfel încât importurile să reflecte un cost comparabil al carbonului.
Pentru firmă, această obligație înseamnă că produsele vizate de CBAM pot avea un cost total mai mare decât cel calculat inițial doar pe baza prețului de achiziție, transportului și taxelor vamale. Din acest motiv, CBAM trebuie inclus în analiza comercială, nu tratat doar ca o obligație administrativă.
O companie care importă produse vizate ar trebui să își pună din timp câteva întrebări simple: ce volum estimează anual, cât de ușor poate obține date de la furnizori, cât de mari pot fi emisiile asociate și cum se vor reflecta costurile în prețul final.
Organizarea internă a responsabilităților
CBAM implică mai multe departamente, nu doar persoana care se ocupă de vamă. Achizițiile trebuie să știe ce informații să ceară de la furnizori, departamentul financiar trebuie să ia în calcul costurile, iar persoana responsabilă de conformare trebuie să urmărească declarațiile și documentele.
Pentru a evita problemele, firma ar trebui să stabilească:
-
cine verifică dacă produsele importate intră sub CBAM;
-
cine urmărește pragurile și volumele anuale;
-
cine comunică solicitările către furnizorii externi;
-
cine păstrează documentele privind emisiile;
-
cine colaborează cu brokerul vamal;
-
cine pregătește datele pentru declarația CBAM.
Dacă aceste responsabilități nu sunt clar împărțite, informațiile pot ajunge târziu sau incomplet. Pentru firmele care importă constant produse vizate, CBAM trebuie integrat în procedura de achiziții și import.
Obligațiile CBAM nu înseamnă doar completarea unei declarații, ci o schimbare în modul în care firma își analizează furnizorii, produsele și costurile. Cu o evidență bine organizată și cu date cerute din timp, importatorul poate evita blocajele, erorile și surprizele financiare.
